Scurt istoric al Colegiului Național -Mircea Eliade- Sighișoara
Ion Eugen Sârbu

La 1 septembrie 2023 s-au împlinit100 de ani de existență a instituției de învățământ secundar numită, inițial, Liceul de Băieți -Principele Nicolae-, iar astăzi Colegiul Național -Mircea Eliade- Sighișoara.  
În Transilvania, după unire, începând cu anul 1919, școlile de stat maghiare se transformă în școli de stat românești. În perioada interbelică, diferitele etnii din România au dispus, în mod liber, de învățământ în propria limbă. Pe parcursul perioadei interbelice, se observă efortul autorităților române de a dezvolta învățământul românesc în Sighișoara, într-un oraș în care cultura și educația germană era la un nivel înalt.
Liceul de Băieți -Principele Nicolae- din Sighișoara a luat ființă  la 1 septembrie 1923. Direcțiunea liceului a fost încredințată profesorului N. D. Petrescu Zoița, fost profesor de geografie la școala normală din Râmnicul Sărat. Deschiderea acestui liceu, așa cum se precizează în Monografia Județului Târnava Mare, a fost impusă de -cerințele naționale culturale locale-.
Înființarea liceului s-a realizat în timpul ministeriatului lui Constantin Angelescu și a prefectului Ioan Prescurea, cu sprijinul senatorilor și deputaților de Târnava Mare, Ioan Th. Florescu (deputat), Ignație Mircea (senator) și C. Solomonescu (senator).
La 26 septembrie 1923, s-au deschis oficial cursurile pentru elevi, însă festivitatea de inaugurare a liceului a avut loc pe 30 septembrie. Clădirea, în care a funcționat și mai funcționează și astăzi liceul, a fost construită în 1880 și a fost destinată unei școli primare maghiare de stat. În primul an de funcționare liceul a avut un număr de 180 de elevi înscriși și a început cu 5 clase (secția modernă) la care, în anii următori, s-a adăugat succesiv câte o clasă.
Încă din primii ani ai existenței sale, liceul și-a luat rolul în serios, ca animator al vieții culturale a românilor de pe aceste meleaguri.
După plecarea directorului N. D. Petrescu Zoița, în perioada 1 aprilie 1926-1 octombrie 1926, liceul a fost condus de profesorul Ioan Medrea, detașat de la liceul din Dumbrăveni. La 1 octombrie 1926, la conducerea liceului a fost adus Horia Teculescu, detașat de la liceul -Mihai Viteazul- din Alba Iulia. Noul director, -om de cultură vastă și mare patriot s-a încadrat repede în atmosfera de însuflețire găsită- și a continuat munca depusă în anii precedenți de N.D. Petrescu Zoița.
În ceea ce privește personalul didactic al liceului, în primul an (1923-1924), nu era prea numeros și aproape jumătate dintre profesori proveneau de la Școala Medie de Stat pentru Fete din Sighișoara. În anii următori problema corpului didactic s-a rezolvat. Astfel, în anul 1927, corpul profesoral era format din 14 profesori, din care 6 titulari, 7 suplinitori și un maestru asimilat. În 1928, cu excepția a doi profesori, aproape întregul corp profesoral era format din profesori veniți de pe tot cuprinsul țării și chiar din străinătate. Acest fapt nu este deloc întâmplător, căci în Sighișoara, un oraș săsesc, în primii ani după Unire, nu exista o elită intelectuală românească.
Evenimentele politice petrecute în România la sfârșitul anilor 30, izbucnirea celui de al II-lea Război Mondial și evenimentele politice de după război au afectat bunul mers al școlii.
La începutul anului 1948, Liceul de Băieți -Principele Nicolae- din Sighișoara își schimbă denumirea. În perioada 1948-1953, va fi denumit Liceul Teoretic de Băieți din Sighișoara. În această perioadă, liceul va cunoaște transformări și sub aspectul organizării. Din anul școlar 1949-1950 funcționa cu clase de la  I până la a XI-a.

Între anii 1953-1956 se numea Școala Medie de 10 ani pentru băieți și avea clase de la I până la a X-a. La începutul anilor 50, pe lângă clasele de zi, a funcționat și secția de învățământ seral. Cele 10 clase, învățământ de zi, și cele 4, învățământ seral, erau împărțite astfel: ciclul I (clasele I-IV), ciclul II (clasele V-VII) și ciclul mediu (clasele VIII-X), iar secția serală (clasele I- IV).
Începând cu anul școlar 1956-1957, se va schimba denumirea, în Liceul nr. 1 din Sighișoara sau Școala Medie nr.1 din Sighișoara și va deveni școală mixtă, având la învățământul de zi 188 de elevi înscriși.  Începând cu acest an, liceul va fi frecventat și de fete, iar tot din acest an școlar se revine la învățământul de XI clase.
La 1 septembrie 1960, s-a înființat în cadrul liceului secția maghiară, la început cu o clasă pe fiecare an de studiu. În anul școlar 1960-1961, clasa a VIII-a C era clasa cu predare în limba maghiară. În acest an școlar existau 4 clase la ciclul I, 4 clase la ciclul II și 9 clase la ciclul mediu, iar la seral existau alte 8 clase. În total, școala avea 17 clase la zi, cu 347 de elevi și 8 clase la seral, cu 265 de elevi, adică 25 de clase și un total de 612 elevi. Pe lângă aceste clase, încă din anul școlar anterior, în școală funcționa și o altă formă de învățământ - cursuri fără frecvență.

În anul 1965, școala trece printr-o nouă reorganizare. Începând cu acest an, rămân doar clasele de liceu, iar denumirea oficială va fi Liceul nr. 1 Sighișoara. Probabil, tot acum se desființează și internatul liceului, deoarece după acest an nu mai întâlnim informații legate de funcționarea internatului. Cu siguranță, în anul școlar 1967-1968 liceul funcționa cu 25 de clase, dintre care 9 clase liceu de zi și 15 clase liceu seral. Între clasele de liceu de zi există câte o clasă de secția maghiară, pe fiecare an de studiu. La acea dată, liceul era organizat doar pe trei ani de studiu, după clasa a XI-a, absolvenții susținând Examenul de Bacalaureat.
Începând cu anul școlar 1968-1969 avem prima generație care studiase 8 clase gimnaziale, și nu șapte, respectiv urma să fie prima promoție absolventă de clasa a XII-a. Astfel, se înființează clasa a XII-a, atât la învățământul de zi, cât și la învățământul seral.
Ultimul an în care mai întâlnim clase fără frecvență este anul școlar 1976-1977. Până în anul 1977, profilul liceului a fost -real-umanist-.
De la 1 septembrie 1977, profilul liceului se modifică, devenind Liceul Industrial nr. 2 Sighișoara. Începând cu anul școlar 1978-1979, secția maghiară va avea două clase. După transformarea liceului în liceu industrial, întâlnim și clasă de școală profesională. În anul școlar 1979-1980 existau două clase de anul I și una de anul II profesională. Mai trebuie menționat faptul că liceul era organizat în două trepte. După absolvirea clasei a X-a, elevii susțineau un examen de treaptă. Cei care treceau examenul rămâneau în continuare la liceu, forma de zi, iar cei care nu treceau acest examen formau clasele de profesională, având opțiunea continuării liceului la seral. De la începutul anilor 80 și până în 1990, secția maghiară avea, în general, trei clase în prima treaptă de liceu, iar în treapta a doua, după susținerea examenului, pe următorii doi ani de studiu, rămânea o singură clasă.
Tot la începutul anilor 80, liceul a suferit o grea pierdere materială în urma dărmării sălii de gimnastică și a câtorva săli de clasă. În curtea școlii exista o frumoasă sală de sport, în care elevii își desfășurau orele de educație fizică încă din perioada interbelică. În urma construcției complexului de blocuri din proximitate, curtea școlii s-a micșorat simțitor.

După căderea regimului comunist, liceul își schimbă din nou profilul și numele. La 1 septembrie 1990, devine Liceul Teoretic -Mircea Eliade- Sighișoara, cu profil informatic, real și uman, cu două secții, română și maghiară. În anul școlar 1990-1991 existau încă 5 clase de seral și 4 clase de școală profesională. La scurt timp, învățământul profesional a fost desființat, iar ultima clasă de seral a funcționat în anul școlar 1992-1993.
La începutul anilor 2000 clădirea școlii a beneficiat de câteva lucrări de reamenajare. În anul școlar 2003-2004 au început lucrările de reconstrucție a Corpului B, urmând să se amenajeze un amfiteatru, un cabinet de engleză, un cabinet de germană, o sală de lectură, un cabinet de geografie, un spațiu al personalului de serviciu și de depozitare, un spațiu pentru arhive, un grup sanitar nou și un spațiu pentru portarul școlii. (cf. Arhiva școlii, Contract nr. 2347-24.11.2003).
De la 1 septembrie 2004, școala a devenit Colegiul Național -Mircea Eliade- Sighișoara, având patru clase la secția română și două clase la secția maghiară. Gradația de Colegiu s-a obținut după întocmirea unui dosar înaintat către Ministerul Educației, în care se dovedea că școala are cel puțin 80 de ani vechime, are performanțe la Olimpiade și Concursuri Naționale și Internaționale, un procent mare de absolvenți intrați în învățământul universitar, are stabilită - în acord cu Consiliul Elevilor și Consiliul Părinților - o ținută reprezentativă, care prin Regulament școlar, devine obligatorie la toate activitățile didactice și de reprezentare a instituției. Ținuta reprezentativă a fost introdusă din toamna anului 2003.
În anul școlar 2004-2005, în urma demersurilor făcute la Ministerul Educației de către Federația Română de Handbal, s-a înființat la Sighișoara primul Centru Național Olimpic de Excelență la Handbal, iar sportivii juniori, selecționați din toată țara, urmau să devină elevii ai acestui liceu. În primii ani acești elevi au fost incluși în clasele existente la acea dată. În anul școlar 2006-2007, s-a înființat clasa cu profil sportiv. La scurt timp, acest fapt a adus rezultate deosebite în plan sportiv.
Din anul școlar 2007-2008 liceul funcționează cu șase clase pe fiecare an de studiu, patru la secția română și două la secția maghiară. Prin tradiție, în ultimii ani și în până în prezent, clasele au următoarea denumire: A, B, C și F secția română, D și E secția maghiară.
În ceea ce privește conducerea liceului, aceasta a fost deținută, timp de o sută de ani, de diferiți profesori, unii dintre ei fiind adevărate personalități culturale și profesori eminenți. În perioada 1923-1948 au fost directorii liceului N. D. Petrescu Zoița (1 septembrie 1923 - 1 aprilie 1926), Ioan Medrea (1 aprilie 1926 - 1 octombrie 1926), Horia Teculescu (1 octombrie 1926 - 2 august 1942) și Tuliu Racotă (1942-1948).
În perioada 1948-1990 au fost directori: Mihail Haivas (1948-1950), Gheorghe Popovici (1950-1952), Alecu Hobai (1952-1955), Romulus Rațiu (1955-1960), Jambreck Edmund (1960-1962), Emil Giurgiu (1962-1973), Maria Hârșan (1973-1978), Teodor Corbeanu (1978-1984), Vitalie Verdeș (1984-1987) și Viorel Deac (1987-1990).
Din anul 1990 și până în prezent directori au fost: Vitalie Verdeș (1990-1991),Viorel Deac (1991-1995), Marius Tomuleț (1995-2003), Mariana Gorczyca (2003-2008), Lia Suciu (2008-2012), Marius Tomuleț (2012-1917), Gabriel Dunduc (09-01.2017-31-08.2017), Marius Tomuleț (01.09.2017-24-11.2022), Leontin Lupșor (25.11.2022- prezent).
O dată cu înființarea secției maghiare în cadrul liceului, întâlnim și funcția de director adjunct, care este deținută de un profesor al acestei secții. Astfel directorii adjuncți ai liceului au fost: Losonczy Miklós (1963-1964), Szentannai Mózes (1964-1975), Ferencz Árpád (1975-1978), Gáll Zoltán (1978-1986), Farkas Miklós (1990-1991), Nagy Éva (1991-1992), Ferencz Árpád (1996-2000), Tóth Tivadar (2000-2013), Fodor Gyöngyi (2013-2016), Molnár Annamária (2016-2017), László Imola (2017-prezent).
Pe tot parcursul existenței sale, liceul a reprezentat o instituție de învățământ emblematică pentru oraș. De-a lungul timpului, elevii liceului participând la diverse concursuri și olimpiade naționale și chiar internaționale. Considerăm că, prin implicarea profesorilor și a elevilor,  Colegiu -Național Mircea Eliade-, a fost, a rămas și credem că va rămâne în continuare o instituție de referință în învățământul sighișorean.

Bibliografie
1. Anuarul Liceului -Principele Nicolae- din Sighișoara, anul școlar 1926-1927, Tipografia Markus, Sighișoara, 1927.
2. Arhiva Colegiului Național -Mircea Eliade- Sighișoara
3. Interviu din 01.09.2023 cu Mariana Gorczyca, director al Colegiului Național -Mircea Eliade- Sighișoara, în perioada 2003-1012,
4. Mercurie Petcu și Gheorghe Gavrilă,
5. Monografia Județului Târnava Mare, Tipografia Miron Neagu, Sighișoara, 1943.
6. Serviciul Municipiului București al Arhivelor Naționale, Fond Ministerul Instrucțiunii, dosar nr. 503-1923.